Întâmplarea stranie.

Imagine

Hotărâtă, cu bagajele făcute, cu biletele în geantă plecasem la drum. O mică escapadă pe care mi-o propusesem de ceva timp.

Cu bagajele în ambele mâini, nu deloc uşoare mă îndreptasem către tren. Un bărbat total necunoscut mă opreşte ca şi cum m-ar cunoaşte de foarte mult timp. Ciudat, dar nu mă panicasem deloc şi încercasem să aflu ce doreşte de mă oprise brusc. Începuse să-mi spună pe un ton uşor răguşit, dar hotărât să nu mă îndrept către tren pentru că se va întâmpla ceva… pe moment mă panicasem dar dintr-o dată încercasem să opresc această discuţie ciudată… Ego-ul meu îmi spunea: e doar un străin, care se preface că te cunoaşte, nu-l asculta, du-te că pierzi trenul !! Închei discuţia şi plec, însă omul mă pusese pe gânduri spunându-mi că în tren voi avea parte de o prezenţă masculină absolut uluitoare, una cu foarte multe surprize neplăcute.  Okay, eu mersesem mai departe încrezătoare şi încercasem să mă feresc de orice lucru ciudat. Trenul se oprise în staţia dintr-un oraş total necunoscut mie. Urcaseră foarte mulţi oameni, oameni cu chipuri de sânge îmbibat cu dragoste, puritate, dar şi oameni cu un sânge aparte-albastru cenuşiu-, semnificând răceala din privirile lor.


Cu căştile în urechi, muzica perfectă pentru un drum lung, cartea minunată pe care aveam să o citesc, mă uitasem nedumerită la soarele care îşi făcuse apariţia la geamul trenului… Un bărbat cu un acvariu micuţ de peştişori drăguţi şi un copilaş aparent cuminte, se aşezase lângă mine. Nimic neobişnuit până acum.

Dintr-o dată copilul începuse să plângă. Un plâns neobişnuit… bărbatul încercase să-l calmeze, însă copilul se înroşise foarte tare, iar vocea i se subţiase. Intrasem în panică şi încercasem să-l ajut, dar bărbatul cu o expresivitate nu prea plăcută, îmi răspunsese pe un ton nu foarte drăguţ că nu-l pot ajuta cu nimic.

La un moment dat amândoi se calmaseră,  iar bărbatul îşi ceruse scuze. I-am acceptat scuzele, însă nu puteam să mă opresc să am o gândire negativă faţă de acel om.

Seara se lăsase, liniştea îşi făcuse şi ea locul printre noi, iar fără să spună ceva timp de 3 ore, se prezentase cu un ton drăguţ şi cu o voce masculină total plăcută. Era o mare diferenţă, parcă era un alt om. Numele său era John, un nume străin. Am început să vorbim, să facem schimb de replici, iar el se făcea din ce în ce mai plăcut. Mă întristase foarte mult atunci când îmi spusese că soţia sa murise cu 4 ani în urmă… Din descrierea lui, răposata sa soţie era o femeie frumoasă, blondă, cu părul lung şi drept, ochii verzi uşor bătând spre albastru, cu genele foarte mari şi cu două mâine finuţe, care reuşea să facă atât de multe lucruri frumoase: să-i gătescă cele mai bune delicii, să-i ţină mâna lui, să-l mângâie şi să-l ţină pe minunatul lor copil Eduard în braţe.
Cu ochii obosiţi şi cu o voce înnecata-n amintiri îmi povestea totul. Se deschidea în faţa mea foarte mult, ceea ce mă bucura. Ce m-a emoţionat cel mai mult a fost atunci când mi-a spus că soţia lui era singura lui aripă, că fără ea nu ar putea zbura, însă trecuse peste durerea cumplită şi a ştiut că frumosul copilaş este colacul lui de salvare şi că trebuie să-i fie erou până la capăt. Cu soţia lui se întâlnea în fiecare seară. Da, în vis, desigur. Până la un moment dat când soţia lui îi spusese că-i face prea mult rău, că din cauza ei nu îşi poate continua viaţa în ceea ce priveşte pe plan sentimental, îi spune că-i de acord şi că ar fi fericită să-şi refacă viaţa cu altcineva. De atunci 3 săptămâni nu mâncase nimic, iar noaptea se transformase în zi. Îmi părea nespus de rău, dar vedeam cum îl privea pe fiul său atunci când îmi povestea şi parcă privirea lui se însenina. Cu părere de rău, îmi spusese că nu-şi găseşte locul, că nici o femeie nu-l bagă în seamă că are un copil pe cap, multe femei îl considerau nebun după moartea soţiei lui, iar eu sunt prima căreia a încercat să-i povestească ciudata poveste… Copilul, o minunăţie de băieţaş, cu obrajii roşiori, faţa rotundă, degeţele lungi şi o privire foarte adâncă. Un copil cu o expresivitate aparte, care a prins repede drag de mine.
Coincidenţă sau nu, trebuia să ne oprim la aceaşi destinaţie. Am văzut că este un om minunat ca şi companie şi cu un suflet plin de răni peticite de copilaşul lui.
Ajunsă deja acasă, îmi pusesem în ordine hainele, dar şi gândurile. Privisem către mare şi mă gândisem la acel om ciudat din staţia de tren care mă avertizase. Da, avusem parte de surprize neplăcute, dar şi prin suprinderea mea acel bărbat avuse un stil unic. Mă pusese pe gânduri, iar nişte micuţi fluturaşi îşi făcuseră loc în stomacul meu. Da, da, acea senzaţie frumoasă dar în acelaşi timp ciudată.

După o săptămâna, John mă sunase. Vorbisem nu mai mult de 3 ore, aflaserăm mai multe unul despre celălalt şi-mi spusese  că e necesar să-mi povestească o întâmplare ciudată care a avut o mare schimbare în gândurile lui.

Stabilisem o întâlnire la mine acasă. Venise şi bijuteria lui, Eduard, care stătea foarte cuminte în camera mea plină cu jucării vechi.

Îmi povestise că înainte să urce în tren, o femeie în vârstă îl atenţionase să nu intre în următorul tren că va avea parte de întâmplări ciudate. Necunoscund-o pe femeie, îşi continuase drumul.

În mintea mea veniseră foarte multe întrebări şi mă gândisem că este mult prea mare coincidenţa. Îi povestisem şi eu întâmplarea mea din gară.

După vizita ce mi-o făcuse, după un an de când nu o mai visase pe soţia sa, îi apare în vis şi spusese doar atât: Ai găsit-o! Te rog, nu o lăsa să plece. Sunt alături de tine. Te iubesc şi cred în tine!

Bărbatul s-a speriat, dar în acelaşi timp s-a bucurat…
După aproximativ 1 an de relaţie, cei doi se căsătoriseră şi făcuseră doi copii+ Eduard, copilaşul îmbujorat.

Credeţi în voi, credeţi în visele voastre, credeţi în ego-ul vostru oameni dragi şi frumoşi !

large (96)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s