Prenumele tău… pe buzele tuturor.

Înainte să te naşti, cu siguranţă părinţii tăi s-au gândit la un prenume pentru tine. Şi oricare îţi este prenumele, semnifică ceva frumos. Nu contează dacă este cunoscut sau nu.

Fie că eşti român, american, italian, spaniol sau oricare altă naţionalitate, numele nu ţi-l poţi uita deloc. Este important chiar dacă nu ne dăm seama.

Atunci când faci cunoştinţă cu fata de care-ţi place, cu un om de afaceri, cu tatăl iubitei tale sau cu un viitor prieten prima şi prima ora îi spui prenumele tău. Nimic altceva. Nu crezi că prenumele tău are un rol important în viaţa ta?

Acel sentiment plăcut când prenumele tău este cunoscut de societate, de prietenii tăi sau doar de câţiva cetăţeni… Nimic nu se compară cu acea stare naturală şi frumoasă când îţi auzi prenumele rostit cu atâta dragoste de către iubita ta, mama ta, cel mai bun prieten sau când pur şi simplu la şcoală prenumele tău e pe buzele tuturor profesorilor(când înveţi bine, când faci lucruri bune, nu când eşti în capul răutăţilor)

Acel moment când îţi auzi prenumele rostit la televizor sau poate doar îţi este afişat într-un ziar. Un moment şi o stare de neuitat.
Acel moment când eşti chemat pe podium. Eşti pe locul I sau poate II, III. Dar eşti un campion!
Acel moment când te strigă învăţătoarea/profesorul pentru a-ţi lua diploma.

Acel moment când îţi vezi prenumele în fruntea rezultatelor bune la olimpiadă.

Acel moment când eşti denumit cel mai bun şef de echipă, cel mai bun salvamar, cel mai bun avocat… simţi o mândrie parcă nesfârşită.

Acel moment când vecinul/vecina te laudă părinţilor tăi datorită faptelor tale altruiste, datorită generozităţii şi educaţiei de care ai parte.. frumos.

Dacă tu crezi că încă nimeni nu îţi ştie prenumele aşa cum trebuie, nimeni nu te recunoaşte după prenumele tău, fă ceva. Pentru că poţi! Câteva persoane să te ţină minte şi e de-ajuns.

Şi mai e o altă categorie… când îţi auzi prenumele fără să vrei. De fapt e împotriva voinţei tale.

Când te-ai certat cu prietenul tău, cu colegul tău sau pur şi simplu nu ai avut nimic de-a face cu acea persoană şi eşti bârfit. Nu e tocmai plăcut, însă acei oameni demonstrează că invidia există, că răutatea deşi nu este o persoană, o fiinţă, locuieşte printre noi. În sufletele noastre, în casele noastre sau pur şi simplu din asta trăim, cu asta ne hrănim… e trist. 😦

Este şi mai dureros atunci când îţi auzi prenumele tău solicitat pentru ajutor, iar tu nu poţi face nimic, pur şi simplu vrei, dar nu poţi.

E şi mai dureros atunci când îţi auzi numele la televizor, ei spunând că ai nevoie de ajutor din partea telespectatorilor pentru a te face bine, pentru a putea merge la o clinică din străinătate.

Există şi acea categorie mult mai diferită. Atunci când îţi auzi numele pentru ultima oară rostit de mama ta, tatăl tău, un prieten sau poate soţia, care este doborât/ă de boală…sau pur şi simplu din partea oamenilor la care ţii spunându-ţi ,,Adio” încheind cu prenumele tău. 🙂

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s