Demon cu chip de înger.

10846121_734492666633210_6469108419390473544_n

Ţi-ai încredinţat sufletul persoanei care o crezi perfectă şi care se modelează uşor în standardele tale.

Perfecţiunea există în mintea fiecăruia manifestându-se în diferite moduri. Nu există persoană cu adevărat perfectă. Perfecţiunea face parte din imaginaţie. Când ajungem să iubim ceva…la un moment dat considerăm că e perfect, indiferent că e vorba de o carte, ciocolată sau o persoană.

Copil al iubirii, unde-i dragostea pe care voiai să mi-o oferi?

Nu eşti aici, nu poţi să fii, nu vrei.

Sufletul de piatră a fost dărâmat de câteva cuvinte potrivite.. parcă scoase dintr-un borcan de miere.
Cuvintele te fac să te îndrăgosteşti, iar faptele să rămâi în continuare.
Cuvinte tot mai siropoase şi din ce în ce mai multe. Fapte? Nici unul.

Să nu-l învinovăţeşti pe cel care ţi-a răvăşit inima, care a apărut în viaţa ta cu acele cuvinte speciale parcă alese doar pentru tine. Să nu-l învinovăţeşti că nu ţi-a arătat nimic din ce-a spus. Să nu-l învinovăţeşti că a plecat fără să dea vreo explicaţie. Să nu-l învinovăţeşti că nu a avut răbdarea pentru a-ţi demonstra că el e potrivit inimii tale. Nu. Să nu cumva să faci asta.

Gândeşte-te de câte ori te-a făcut să zâmbeşti, de câte ori cu o privire făcea ca totul răul să dispară ca prin magie, de câte ori te bucurai că-l auzi vorbind, de câte ori îţi spunea că eşti frumoasă.

Dintr-un suflet rece ai devenit unul plin de iubire şi tot el te-a făcut să crezi din nou în iubire(acum poate e invers, te-a făcut să-ţi reiei ideea la loc doar pentru a apărea cineva şi să te facă să-ţi schimb părerea). Şi? El ţi-a fost primul gând dimineaţa, el ţi-a fost speranţa, el a fost lângă tine cu cele mai siropoase cuvinte, care la momentul acela le credeai.
Nu te învinovăţi că ai crezut în cuvinte, nu-l învinovăţi că nu ţi-a demonstrat nimic. Poate ţi-a demonstrat, dar nu în felul dorit de tine. Şi până la urmă dacă ai fi meritat ţi-ar fi demonstrat ceva mai mult. Se întâmplă ca, deşi să meriţi… nu ai parte. Ori eşti tu prea prostuţă, ori e el prea bou că nu apreciază.

Să nu-ţi pierzi încrederea. Când ai ocazia să te îndrăgosteşti, fă-o! Fă-o fără frica de eşec. Iubeşte-l cu inima, cu sufletul, cu tot ce-ţi aparţine.

Să nu-l învinovăţeşti pe el, dar nici pe tine. Dă vina pe: aşa a fost să fie.

Dar niciodată să nu rămâi atunci când el pleacă. Niciodată să nu rămâi atunci când raţiunea de femeie îţi spune că totul s-a schimbat. Să nu rămâi atunci când vezi că a devenit o altă persoană. Să nu rămâi atunci când nu ai parte de atenţia lui, de dragostea lui, de gândurile lui. Nu-l poţi obliga să se întoarcă, iar tu nu poţi să rămâi cu forţa. Pleacă. Dacă te-ar fi iubit, te-ar fi păstrat şi ar fi lângă tine. Pleacă tu dacă el nu are curajul să o facă şi nu te întoarce niciodată.

Îmi dai voie să te asemăn cu un demon al cărui chip este angelic?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s