Telefonul fără fir.

kk

 

 

Dacă aș putea să aleg o perioadă în care să trăiesc… sigur m-aș duce în perioada anilor ’80-’90. Am aflat atât de multe lucruri frumoase din partea oamenilor cu experienţă, m-am documentat şi am ajuns la concluzia că aceasta ar fi fost perioada în care mi-ar fi plăcut să-mi scald  copilăria. Să-mi satisfac mai mult urechile cu muzică bună, să mă îndrăgostesc de gesturile alintate, să împart iubirea cu răbdare şi frumos.

Prefer mai mult perioada anilor ’80-’90 din SUA, deoarece acolo nu era vorba de comunism. În România comunismul a fost dărâmat abia la sfârşitul anului ’89 odată cu căderea președintelui Nicolae Ceauşescu.

Pe-atunci pentru a cuceri o fată se apela la scrisori, telefoanele nu erau atât de inteligente şi foarte puţini aveau parte de ele. Fetele aveau mai multe principii, aveau respectul faţă de sine şi uite așa au cucerit respectul din partea bărbaţilor, nu un respect din obligaţie, ci din merit.

Emoțiile se trăiau. Femeile simţeau din plin vraja emoțiilor atunci când primeau o floare sau auzeau cuvinte tremurânde aşezate uşor la locul potrivit,  în fraza potrivită.

Femeile se respectau mai mult. Nu se aruncau în braţele oricărui bărbat, nu mergeau din palat în palat(ştiţi ce vreau să spun) şi nu-şi vindeau demnitatea pentru nimic în lume. O combinau cu dragoste, iar așa devenea un lucru frumos şi normal.

Bărbaţii nu se ciondăneau şi fiecare era mândru că femeia lui era doar… femeia lui.

Femeile nu se ruşinau dacă  erau încă domnişoare. Acum.. ahahaa, hihihi, hahaha. Se întâmplă să fie arătate cu degetul pentru că au vizitat prea multe palate, ori că n-au trecut  pe la nici unul.

Bărbaţii se bucurau dacă primeau un sărut pe obraz sau dacă primeau un accept din partea părinţilor fetei.

Mergeau şi la discotecă. Puteau să se distreze şi fără droguri, puteau să zâmbească şi fără să se îmbete. După ce se îndreptau spre casă.. erau în stare să se ţină pe picioare(asta pentru că au băut cât a trebuit, își cunoşteau limitele şi respectul faţă de sine).

Bărbaţii mergeau şi le luau de acasă şi tot ei le conduceau. Le sărutau mâinile. Le respectau. Erau bărbaţi.

Atât timp cât vor exista femei care să merite.. cu siguranţă vor mai fi şi bărbaţi adevăraţi. Au nevoie doar de un impuls. Au nevoie să vadă ceva la voi, ceva să merite. Să vadă că şi în voi se află o femeie adevărată. Şi sunt destui bărbaţi pentru care îţi poţi lăsa jos pălăria şi astăzi.

Erau greu de atins cuceririle. Fetele se lăsau greu, bărbaţii nu renunţau uşor. Drumul era lung, însă.. plin de emoţii, de cuvinte nerostite, de întâlniri pe furiş, de multe bilete la teatru sau la un concert, de multe gesturi tandre şi inocente.

Acum… cu un simplu like ai rezolvat aproape totul. Sau cu un poke. Faci rost de un număr de telefon cu uşurinţă.

O inviţi … în oras, cred. Prima oară poate spune nu, dar îi povesteşti cât de mult ai investit în bolidul tău. Nu mai este loc de încă un NU, acela e clar un DA. Că de ce nu? Ea nu şi-ar trânti fundul într-o maşină luxoasă (şi aia poate închiriată, hahaha) ? Nu am nimic împotriva lor, dar ar trebui să aibă niște principii 😀 (mă refer strict la domnișoarele care au niște scopuri de atins, nu generalizez).

Modă. Stilul grunge era în frunte. Un stil despre care nu aş putea spune nimic. Un stil pe gustul meu. Un stil care a revenit în actualitate.

Moda anilor ’80-’90  era interesantă. Ei s-au remarcat prin expresivitate şi nonconformism. Se pare că moda acestor ani revine încet, încet şi pe la noi, dar nu mai e ce-a fost odată.

Atunci când ieşeau cu prietenii.. era distracţie. Nu erau distraşi de telefoane mobile, internet, iar înainte de a se întâlni nu își dădeau beep-uri, ci se fluierau sau ştiau clar unde se găsesc.

Nu căutau sau întrebau parola de la Wi-Fi din cofetărie, cafenea, ceainărie, ci căutau o putere să reziste privirilor partenerei sale.

Nu ascultau manele, ci muzică bunăăăăă!!! (Guns N’ Roses, Metallica, Backstreet Boys, Queen, Led Zeppelin, Michael Jackson etc)

Citeau cărţi, inventau tot felul de jocuri şi le jucau pe viu, nu virtual.

Sunt fericită că am prins şi eu magia jocurilor de-afară, viaţa fără internet şi fără telefoane. Mersul la pârtie, datul cu sania, construirea unui om de zăpadă sau cazemată.

Casele, lucrurile de care ai nevoie.. astăzi sunt de 100 de ori mai scumpe. Pe-atunci aveai un loc de muncă asigurat, o casă asigurată şi zâmbetul larg că ai ce pune pe masă şi a doua zi.

Pe-atunci nu se făcea festivitatea finalului de an cu robe(în grădiniţe, şcoli primare, liceu), ci numai la absolvirea facultăţii, o dată-n viaţă.

Rata mortalităţii era mult mai scăzută, iar cea a natalităţii mult mai ridicată. Acum… rata mortalităţii a crescut foarte mult.

O perioadă despre care aş putea spune atât de multe lucruri. Există numeroase motive să o apreciez şi să vreau să o trăiesc. Numeroase motive pentru care o iubesc şi o prefer.

Cel mai de apreciat lucru în această perioadă: tehnologia. Ea s-a dezvoltat foarte mult. Medicina găseşte numeroase căi de prevenire a diferitelor boli, oamenii inventează tot felul de proiecte şi așa mai departe.

Trăiască perioada anilor ’80-’90!!!

––„Some say I’m crazy, I guess I’ll always be

But it’s been such a long time, since I knew right from wrong” ––

lk

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s