If I were a b.. man!

 

l

Ştii? Nu, nu ştii.

Dacă aş fi fost bărbat… da, bărbat, nu băiat. Un băiat nu ar putea înţelege un om ca şi mine, însă un bărbat ar face-o. Nu cu uşurinţă, dar ar face-o.

E doar un exerciţiu de imaginaţie. Fiecare îl înţelege cum vrea.

Dacă aş fi fost bărbat… ei bine, din cel mai adânc ocean  al sincerităţii mele, spun clar şi răspicat: nu aş iubi pe cineva ca mine!

Nu, nu mă desconsider. Protejez bărbatul din voi. În caz că nu sunteţi cu adevărat bărbaţi… nu-i asta o problemă. E timp şi de asta. Cred.

De ce nu aş face asta? Numeroase motive. Iată câteva dintre ele:

  1. Nu aş iubi-o doar pentru simplu fapt că ea crede că e greu de iubit.
  2. Nu aş iubi-o doar pentru simplu fapt că ea se bucură mult prea tare la apariţia stelelor. Stă prea mult timp admirandu-le. Şi… îmi risipeşte timpul meu preţios.
  3. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea nu renunţă la principiile ei.
  4. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea ştie să renunţe la orgoliu atunci când trebuie.
  5. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea nu se încrede în nimeni.
  6. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea nu iubeşte graba.
  7. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea mai pierde timpul citind. Descoperind. Întrebând.
  8. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea e nedumerită. Că nu se face înţeleasă. Că îşi suţine ideea până la capăt cu atâta patos sau… că renunţă la ideea ei pe parcurs. Se întâmplă şi asta.
  9. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că le zâmbeşte copilașilor. Ea ar fi trebuit să îmi zâmbească doar mie, ori să nu iubească copiii ăia așa cum o fac eu.
  10. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că e ea. O ea cu zeci de scenarii, o mie de gânduri şi o colecţie de cămăşi în dulap.
  11. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea doreşte să mă ţină în suspans. Că mă lasă cu întrebări fără răspunsuri. Că răspunsurile ei sunt mult prea alandala.
  12. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea nu se lasă curtată de oricine.
  13. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea ar fi doar a mea.
  14. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea îmi scrie romane, şi îmi scrie, şi îmi tot scrie… până mă aduce la punctul maxim al plictiselii.
  15. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea s-ar fi apucat să scrie asta. Articolul acesta.
  16. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea adulmecă mai întâi mirosul florilor, ci nu aspectul lor.
  17. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea pune prea mult accent pe raţiune, caracter, conştiinţă, adevăr.
  18. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea preferă converşii. ci nu pantofii ăia perfecţi de 15-20 cm.
  19. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea îmi ascultă probemele.
  20. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea preferă şi tăcerea.
  21. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea încearcă să repare lucrurile.
  22. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea ar avea fluturaşi ori de câte ori m-ar vedea.
  23. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea s-ar pierde din când în când în privirea mea. În braţele mele. În sunetul bătăilor inimii mele.
  24. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea se pierde în imaginea strălucitoare de pe cer. Luna.
  25. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea își umple memoria cu tot felul de culori pătate pe cer.
  26. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea vorbeşte cu atâta pasiune despre ceea ce face.
  27. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea își acoperă podoaba capilară cu una dintre pălăriile ei.
  28. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că iubeşte natura. Pentru simplu fapt că se pierde o bună perioadă de timp în frumusețea peisajelor.
  29. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea mi-ar cere o îmbrăţişare.
  30. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea apreciază mai mult lucrurile care nu pot fi cumpărate. Ştii şi tu… atenţie, iubire, grijă, înţelegere, răbdare, respect. Chestii de genul acesta. Lucruri mici pentru un om mare ca şi mine.
  31. Nu aş iubi-o pentru simplu  fapt că ea se mai înroşeşte în obrăjiori până ce seamănă cu o pătlăjică.
  32. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea încearcă să mă înțeleagă.
  33. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea mă visează şi îmi povesteşte mie toate astea…
  34. Nu aş iubi-o pentru că ea nu ar fi tot timpul de acord cu mine.
  35. Nu aş iubi-o pentru simplu fapt că ea ar da orice să mă vadă fericit. Că ea m-ar lăsa să fiu fericit cu alţii. Nu aş iubi-o pentru că m-ar lăsa să fiu fericit chiar dacă asta ar însemna şi fără ea. Nu aş iubi-o să ştiu că ea m-ar aştepta știind că nu o să mă mai întorc.

 

Ei bine, da, 35 de motive sunt cam puţine. Am spus că vor fi doar câteva. Au fost destule pentru comoditatea dvs. vizuală, însă… mult prea puţine pentru mine.

Dacă eşti bărbat… nu mă îndoiesc că nu vei înţelege acest articol.

Dacă aş fi fost bărbat.. oh, cu siguranţă nu aş iubi o femeie ca ea. Ca mine. Ştii de ce?

Păi, dacă aş iubi-o… cum aş putea eu să o mai uit? Cum aş putea să uit o astfel de fiinţă specială?

Nu aş putea să fac asta. Poate ar trebui să mă bat cu amintirile. Cu uitarea. Şi cum aş putea eu să fac asta? Da, nu aş putea. Renunţ să iubesc o astfel de persoană. Nu e laşitate, ci curaj. Am curaj să trăiesc fără o astfel de femeie, deşi e greu, dar cu ea… mi-ar fi mult mai greu. La un moment dat… plecarea ei ar fi… de neînlocuit.

Totuși… dacă aş fi un bărbat adevărat: i-aş fi citit toată viaţa mea.. știind că ea e acolo- să mă asculte, indiferent de numărul paginilor.

Acest articol trebuie tratat ca atare!

hhh;

 

 

Hai, te bagi?

aa

Hai să ne cunoaștem mai bine. Să ne descoperim pasiunile. Să vedem calitățile îndeaproape. Să citim ceva. Să îmi povestești despre aventurile tale, despre muzica ta, despre prietenii tăi sau de filmul/serialul tău preferat. Hai să nu ne mai scriem romane de dragoste, ci să simțim mai mult. Hai, te bagi?

Hai să trecem peste banala conversaţie: -ce faci? -bine, tu? -bine. Plus numeroase emoji-uri. Hai să ne contrazicem, să avem argumente solide. Să ascultăm fiecare părerea celuilalt. Da, hai să! 🙂

Telefonul fără fir.

kk

 

 

Dacă aș putea să aleg o perioadă în care să trăiesc… sigur m-aș duce în perioada anilor ’80-’90. Am aflat atât de multe lucruri frumoase din partea oamenilor cu experienţă, m-am documentat şi am ajuns la concluzia că aceasta ar fi fost perioada în care mi-ar fi plăcut să-mi scald  copilăria. Să-mi satisfac mai mult urechile cu muzică bună, să mă îndrăgostesc de gesturile alintate, să împart iubirea cu răbdare şi frumos.

Prefer mai mult perioada anilor ’80-’90 din SUA, deoarece acolo nu era vorba de comunism. În România comunismul a fost dărâmat abia la sfârşitul anului ’89 odată cu căderea președintelui Nicolae Ceauşescu.

Pe-atunci pentru a cuceri o fată se apela la scrisori, telefoanele nu erau atât de inteligente şi foarte puţini aveau parte de ele. Fetele aveau mai multe principii, aveau respectul faţă de sine şi uite așa au cucerit respectul din partea bărbaţilor, nu un respect din obligaţie, ci din merit.

Emoțiile se trăiau. Femeile simţeau din plin vraja emoțiilor atunci când primeau o floare sau auzeau cuvinte tremurânde aşezate uşor la locul potrivit,  în fraza potrivită.

Femeile se respectau mai mult. Nu se aruncau în braţele oricărui bărbat, nu mergeau din palat în palat(ştiţi ce vreau să spun) şi nu-şi vindeau demnitatea pentru nimic în lume. O combinau cu dragoste, iar așa devenea un lucru frumos şi normal.

Bărbaţii nu se ciondăneau şi fiecare era mândru că femeia lui era doar… femeia lui.

Femeile nu se ruşinau dacă  erau încă domnişoare. Acum.. ahahaa, hihihi, hahaha. Se întâmplă să fie arătate cu degetul pentru că au vizitat prea multe palate, ori că n-au trecut  pe la nici unul.

Bărbaţii se bucurau dacă primeau un sărut pe obraz sau dacă primeau un accept din partea părinţilor fetei.

Mergeau şi la discotecă. Puteau să se distreze şi fără droguri, puteau să zâmbească şi fără să se îmbete. După ce se îndreptau spre casă.. erau în stare să se ţină pe picioare(asta pentru că au băut cât a trebuit, își cunoşteau limitele şi respectul faţă de sine).

Bărbaţii mergeau şi le luau de acasă şi tot ei le conduceau. Le sărutau mâinile. Le respectau. Erau bărbaţi.

Atât timp cât vor exista femei care să merite.. cu siguranţă vor mai fi şi bărbaţi adevăraţi. Au nevoie doar de un impuls. Au nevoie să vadă ceva la voi, ceva să merite. Să vadă că şi în voi se află o femeie adevărată. Şi sunt destui bărbaţi pentru care îţi poţi lăsa jos pălăria şi astăzi.

Erau greu de atins cuceririle. Fetele se lăsau greu, bărbaţii nu renunţau uşor. Drumul era lung, însă.. plin de emoţii, de cuvinte nerostite, de întâlniri pe furiş, de multe bilete la teatru sau la un concert, de multe gesturi tandre şi inocente.

Acum… cu un simplu like ai rezolvat aproape totul. Sau cu un poke. Faci rost de un număr de telefon cu uşurinţă.

O inviţi … în oras, cred. Prima oară poate spune nu, dar îi povesteşti cât de mult ai investit în bolidul tău. Nu mai este loc de încă un NU, acela e clar un DA. Că de ce nu? Ea nu şi-ar trânti fundul într-o maşină luxoasă (şi aia poate închiriată, hahaha) ? Nu am nimic împotriva lor, dar ar trebui să aibă niște principii 😀 (mă refer strict la domnișoarele care au niște scopuri de atins, nu generalizez).

Modă. Stilul grunge era în frunte. Un stil despre care nu aş putea spune nimic. Un stil pe gustul meu. Un stil care a revenit în actualitate.

Moda anilor ’80-’90  era interesantă. Ei s-au remarcat prin expresivitate şi nonconformism. Se pare că moda acestor ani revine încet, încet şi pe la noi, dar nu mai e ce-a fost odată.

Atunci când ieşeau cu prietenii.. era distracţie. Nu erau distraşi de telefoane mobile, internet, iar înainte de a se întâlni nu își dădeau beep-uri, ci se fluierau sau ştiau clar unde se găsesc.

Nu căutau sau întrebau parola de la Wi-Fi din cofetărie, cafenea, ceainărie, ci căutau o putere să reziste privirilor partenerei sale.

Nu ascultau manele, ci muzică bunăăăăă!!! (Guns N’ Roses, Metallica, Backstreet Boys, Queen, Led Zeppelin, Michael Jackson etc)

Citeau cărţi, inventau tot felul de jocuri şi le jucau pe viu, nu virtual.

Sunt fericită că am prins şi eu magia jocurilor de-afară, viaţa fără internet şi fără telefoane. Mersul la pârtie, datul cu sania, construirea unui om de zăpadă sau cazemată.

Casele, lucrurile de care ai nevoie.. astăzi sunt de 100 de ori mai scumpe. Pe-atunci aveai un loc de muncă asigurat, o casă asigurată şi zâmbetul larg că ai ce pune pe masă şi a doua zi.

Pe-atunci nu se făcea festivitatea finalului de an cu robe(în grădiniţe, şcoli primare, liceu), ci numai la absolvirea facultăţii, o dată-n viaţă.

Rata mortalităţii era mult mai scăzută, iar cea a natalităţii mult mai ridicată. Acum… rata mortalităţii a crescut foarte mult.

O perioadă despre care aş putea spune atât de multe lucruri. Există numeroase motive să o apreciez şi să vreau să o trăiesc. Numeroase motive pentru care o iubesc şi o prefer.

Cel mai de apreciat lucru în această perioadă: tehnologia. Ea s-a dezvoltat foarte mult. Medicina găseşte numeroase căi de prevenire a diferitelor boli, oamenii inventează tot felul de proiecte şi așa mai departe.

Trăiască perioada anilor ’80-’90!!!

––„Some say I’m crazy, I guess I’ll always be

But it’s been such a long time, since I knew right from wrong” ––

lk

 

 

 

 

 

 

Feelings

lovly

,,Mi-e dor de tine”, a spus.

E îndeajuns, mi-am spus.

Îndeajuns încât fericirea să nu mai fie setată la nivel mediu, ci la cel mai înalt nivel.

Când cineva îți confirmă prin fel și fel de cuvinte că îi este dor de tine…te simți cel mai împlinit.

Te-aruncă în brațele celui mai frumos sentiment, te alină și îți mângâie gândurile în cel mai subtil mod.

Îmi era dor de tine să te văd ,,neserios”(zâmbind), i-am spus.

,,Mi-e dor de tine să te văd oricum”, mi-a spus.

Am zâmbit… dorul a început să crească și mai mult.

,,Cum mai e lumea pe-acolo?”

Eh, știi și tu… pare să fie tristă. Eu așa îi văd pe oameni. Trişti. Copacii s-au dezbrăcat de podoabele lor iar frunzele s-au așezat pe unde au vrut ele, au format un covoraș al toamnei.

,,Da, e tristă. Dar știi de ce? Pentru că încă nu te-au cunoscut pe tine”, mi-a spus.

Prin unele cuvinte vezi urme de apreciere, de grijă şi iubire. O altfel de iubire. Una mai diferită.

,,Îmi era dor să vorbesc cu tine”, mi-a spus.

Şi mie îmi era dor de conversațiile lungi şi amuzante, codate pentru unele persoane. Doar noi înțelegeam. Îmi era dor de poveștile nocturne şi de orice glumă de-a ta. Îmi era dor să vorbesc cu omul potrivit sufletului meu.

,,Mi-e dor de tine”, mi-a spus.

Am crezut că nu îi pot răspunde la fel, însă… şi mie îmi era dor. Şi mie mi-e dor, i-am spus.

S-a bucurat să vadă asta din partea mea. S-a bucurat puţin de latura mea mai drăguţa şi a început să-mi demonstreze din nou şi din nou ce om frumos este.

,,Mi-e dor de prietena mea, mi-e dor rău de tine”, mi-a spus.

Şi mie îmi este dor de tine, îmi este dor să râdem ore-n şir şi să avem conversaţii fără nici un înţeles. Mi-e dor să am un prieten bun lângă mine. Să-i văd privirea şi să-i aud râsul de-aproape.

Îmi este dor şi de prietena mea cea mai bună. Mi-e dor să o văd în momentele ei de  ,,love is in the air”. Mi-e dor să mă înţeleg cu ea numai dintr-o privire. Mi-e dor să-i văd ochii ei albaştri şi frumoşi. Ochi mici şi angelici.

Suflet frumos, prietenă dragă.

Ce oameni frumoşi. Am oameni frumoşi în viaţa mea, care mă fac să mă simt fericită în orice moment. Chiar dacă sunt lângă mine sau sunt la km. depărtare… asta contează cel mai puţin.

Cuvintele lor mă îmbrățișează, mă apreciază şi mă îmbracă gros, că tot îi vreme rea. Mă îmbracă cu orice cuvânt de bine, cu orice mesaj lăsat dimineaţa, cu orice plan de-al lor.

RIP. COLECTIV

Capture1

După acest incident tragic…fiecare și-a exprimat opinia în diferite moduri. Am citit tot felul de opinii/articole, majoritatea m-au lăsat îngrozită. Am văzut amprente pe ele pline de ură, pline de ,,neomenie”, n-aveau pic de iubire față de semenii lor. S-au trezit să arunce vine pe așa-zisa sărbătoare satanică, de unde și până unde?

Facebook-ul s-a transformat într-un adevărat război.

Tot felul de persoane s-au arătat nemulțumite datorită share-urilor foarte multe despre incident și pozelor negre, că de…trebuia să apară și ei. Pentru ce îi criticați? Fiecare om își manifestă sentimentele așa cum știe mai bine. Fiecare a fost atins de această tragedie și a procedat după cum le-a dictat sufletul.

Cei care nu au putut dona sânge…au dat un share, au scris câteva cuvinte de bine și tot așa! Românii care își arată atenția față de semenii lor…sunt cei mai frumoși! Sunt frumoși când vor să ajute!

Ceilalți…STOP! Opriți-vă să scormoniți câte ceva în lucrurile rele. Copilașii dumneavoastră ar fi putut să fie în această situație!

Cuvintele nu îi vor ajuta foarte mult pe părinți, prieteni, cunoștințe…însă e normal, e normal să oferim o vorbă bună acolo unde nenorocirea s-a găzduit, acolo unde lacrimile sunt mii și mii, acolo unde amintirile zbiară către urechile părinților și unde durerea supraviețuitorilor arde-n sufletele lor.

Donați sânge(dacă starea de sănătate vă permite, dacă grupa de sânge coincide, dacă sunteți solidari), iar dacă aveți ceva rău de spus…tăceți! Tăceți pentru totdeauna și filozofi veți rămâne.

NU doresc să mai comentez de acele persoane fără pic de ruşine, care au postat tot felul de porcării, parcă n-ar avea suflet, serios!

Transmit numai gânduri de bine persoanelor îndoliate, multă răbdare și o doză mare de putere! Supraviețuitorilor multă sănătate, numai bine!

Eu sunt COLECTIV!

When…

 

 

1622644_824827180866334_800769183_nCând iubirea vorbește, tac. Tac asemeni copilașilor. O ascult asemeni adulților. Foarte atentă și … fără să am vreo idee de ce s-a întâmplat.

Dacă iubirea decide să își spună cuvântul… mă retrag. O accept și o respect mai mult decât orice sentiment existent în mine.

Nu se întâmplă să vorbească de multe ori și de aceea o ascult cu atenție. A venit și s-a năpustit asupra mea asemeni unei leoaice care își apară puiul.

Vreau să schimb puțin imaginea și să nu gândesc așa. Mai degrabă… a venit ca o doamnă îmbrăcată-n negru (pe deasupra), iar pe dedesubt un roșu aprins, vesel, încă foarte activ.

Această doamnă s-a prezentat cu prenumele de: iubire.

Am început să râd de ea. Nu era un act de nesimțire, ci așa simțisem pe moment, m-a luat prin surprindere.

Nu știam la ce se referă cu exactitate. Am căutat în dex cuvântul ,,iubire” ca să înțeleg mai bine.

După acest search… cuvintele se îndoiesc de mine, promisiunile și ele, iar inima … ea nu mai zice nimic.

Încep să înțeleg termenul de ,,iubire”, deși credeam că-l am lângă mine, lângă inimă, că-l împărtășesc.

M-am înșelat. Ceea ce împărțeam eu era doar… compasiune. Ceea ce am primit… am și oferit. Credeam că e iubire, dar doamna m-a contrazis, mi-a spus cu o voce caldă și răgușită că ne-am înșelat.

Am rămas cu dar în braţe şi cu gândul la iubire, la semnificaţia ei adevărată. În dex spune că iubirea este un sentiment de dragoste faţă de o persoană, ataşament sufletesc, relaţii de dragoste.

M-am regăsit în acel ,,ataşament sufletesc” , am încercat să fac abstracţie de el… apoi te-am regăsit pe tine în toate definiţile.

Mi-am dat seama că în sufletul tău iubirea este de-a casei. E infinită… însă era acolo de ceva timp. Era rezervată pentru altcineva, strângea din dinţi să revină la proprietarul de dinainte.

Nu ştiam că în tine se dă un război. M-am băgat indirect şi eu în războiul tău, iar arma cea mai de preţ … m-a doborât. Şi-a făcut dreptate. A revenit la cucerirea ei adevărată.

Am vrut să o mai ascult puţintel pe doamna în negru&roşu. I-am oferit un scaun, un şerveţel şi o ceaşcă de ceai. Mi-a mulţumit şi s-a arătat foarte… un fel de: dacă aş fi ştiu că asta va fi finalul, te feream de asta. I-am citit în privire, însă nu mi-a spus nimic. M-a atins blând pe mână şi a început să vorbească.

A vorbit foarte frumos, m-a emoţionat şi m-a pus pe gânduri. Am fost de acord cu dânsa în aproape tot ce mi-a spus.

A scurtat povestea şi… dintr-o dată s-a ridicat. Mi-a spus că pleacă, mi-a spus că are treabă, are de lipit ceva amintiri şi o legătură mult mai strânsă.

Nu m-a lăsat să-i sărut mâna, nici să o ajut să-şi pună pardesiul pe ea. A plecat asemeni unei doamne needucate, dar nu m-a deranjat. M-a salutat foarte rece şi m-a întrebat în grabă: vei fi bine? Am apucat să-i răspund şi apoi a plecat. What a pitty 🙂

Era cu un pantof negru în mână, iar cu cel roşu în picior. Semn că cel roşu a câştigat totul.

Vântul de octombrie se juca cu părul ei lung şi şaten, iar parfumul încă i se simţea.

Mă ghemuiesc în patul meu şi mă uit la cer. Am simţit că nu îmi mai zâmbeşte nici măcar o stea. După câteva minute … luna vine la geamul meu. Îmi spune să mă uit atent la ea, să-i spun cât e de frumoasă. Mi-a spus că ea e aici, cu mine. Nu pleacă niciunde fără să se întoarcă. Nu-mi promite nimic fără să nu facă.

Am lăsat stelele în treaba lor… să strălucească pentru o altă poveste. Pentru alţi doritori de a crea un roman al dragostei.

Când iubirea vorbeşte…tu să taci! Să o asculţi! Las-o să spună ce vrea. Dreptatea e în mâinile ei.

conuu

other clothes

perfe

Stau în fața dulapului de câteva minute frumoase

Ora de ieșit se apropie

Nu știu cu ce mă îmbrac. Nu am idee, deși ele stau acolo …

Mă așteaptă să le scot la iveală, să le potrivesc, să le plimb prin natură

Mă tot gândesc și nu mă hotărăsc cu ce mă îmbrac azi

După o lungă așteptare… mă hotărăsc.

Astăzi mă îmbrac cu zâmbetul tău.

Mă parfumez cu șoaptele tale spuse cu atâta iubire

Mă încalț cu inima ta. Nu o calc în picioare, o lustruiesc și o dau cu crema siguranței

De accesorii la gât nu mai am nevoie, buzele tale au rămas ampretate pe pielea mea.

Sunt gata!